Intrebari frecvente

Ce este SEiSM?

SEiSM este un program de monitorizare a activitatilor seismice din vrancea, cu ajutorul acestuia va este mai usor sa monitorizati cele mai recente seisme din vrancea si din lume. Programul in sine ofera acces catre site-uri utile, cea mai buna descriere ar fi ca acest program este un "shortcut" catre informatii despre seisme.

Se vor face modificari in programul SEiSM?

DA! Programul SEiSM va fi dezvoltat pe parcurs, pe baza feedbackului trimis de utilizatorii acestuia.

Cum pot contribui la modificarile acestui program?

Simplu, aceseaza sectiunea feedback la adresa https://seism.webnode.com/feedback/ si trimite sugestiile tale.

Cum pot sa sustin financiar programul SEiSM?

Sincer nu este nevoie pentru acest lucru, programul SEiSM este oferit gratuit, iar gazduirea siteului este gratuita, programul nu mananca decat timp. Dar daca vrei sa contribui iata imbunatatirile care le poti aduce:

Cumpararea unui domeniu (Ex: www.seism.net, www.seism.com, www.seism.ro)

Cumpararea unui domeniu .ro costa 90 de euro/an!

Cumpararea unui domeniu .net costa 20 euro/an!

Cumpararea unui domeniu .org costa 60 de euro/2ani!

Donatiile se pot prin transfer bancar, completand o foaie de varsamant, sau prin internet banking, varsamant direct.

Banca: ING Romania

IBAN: RO 08 INGB 5581 9999 0116 8957

Titular: Bogdan Chiriac

SWIFT: INGB RO BU

 

Orice donatie este incurajata si bine venita!

Ce este cutremurul, cum se formeaza si cum se masoara?

 Suprafata globului este divizata in placi tectonice. Acestea se misca unele in raport cu altele. Ele plutesc in diverse directii cu viteze diferite pe stratul de roci topite, pe astenosfera si se pot ciocni unele de altele. Cand 2 sau mai multe placi tectonice se intalnesc isi lovesc si isi deformeaza marginile astfel:
1. - se separa, se departeaza unele de altele (margini divergente);
2. - se suprapun (margini convergente);
3. - se ciocnesc unele de altele sau trec una pe langa alta fie una in sus si alta in jos, fie una in stanga si alta in dreapta.

  1. Margini divergente

Daca se intalnesc 2 placi a caror margini sunt formate din crusta oceanica si care se misca departandu-se una de alta, in spatiul care apare, iese la suprafata roca incinsa din astenosfera, formandu-se vulcani. Acesta roca incinsa se raceste in apa oceanului, se intareste si duce la formarea unei noi cruste oceanice. Ea impinge cele doua placi fortandu-le sa se departeze ducand la aparitia cutremurelor in locul respectiv. Locul in care acest fenomen apare se numeste zona de divergenta.

  1. Margini convergente

Cand 2 placi se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea placilor care se ciocnesc. Astfel:
- daca se ciocneste o placa oceanica de una continentala, cea oceanica, fiind mai subtire si mai densa va fi fortata sa intre sub cea continentala care este mai grea si mai groasa, fenomen numit subductie - Cercul de foc al Pacificului.
- cand se ciocnesc 2 placi oceanice, de asemenea una poate fi impinsa sub cealalta.
- cand se ciocnesc doua placi continentale, se creeaza arii de munti pentru ca marginile care se ciocnesc se vor increti, se vor compresa si vor fi impinse la suprafata - Himalaya.
Zona in care doua placi se ciocnesc se numeste zona de convergenta.

  1. Cand placile tectonice trec unele pe langa altele

Cand 2 placi se misca una pe langa cealalta ele vor aluneca, se vor lipi, se vor freca una de alta - San-Andreas in California - ducand la aparitia unei presiuni care va face ca placile sa se zdruncine, sa se smuceasca formand cutremure.

Asadar, orice interactiune a placilor tectonice duce la aparitia cutremurelor care nu sunt altceva decat smuciri, zdruncinaturi sau incretiri ale acestora.

Cutremurul este unul din cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe Pamint. De exemplu In data de 17 ianuarie, 1995 la ora 5 si 46 minute, dimineata, orasul Kobe a fost zguduit de un cutremur puternic. Au fost darimate case, poduri si autostrazi suspendate, caile ferate au fost indoite. In casele prabusite s-au distrus cablurile de curent electric si conductele de gaz, ceea ce a ingreunat foarte mult actiunile de salvare a sinistratilor. Au murit peste 5300 de oameni; unii au fost striviti de constructiile prabusite, iar altii au pierit in incendiile izbucnite dupa cutremur.

Pagubele nu au constat doar in pierderea unor vieti omenesti: dupa unele estimari, recuperarea pagubelor si reconstruirea orasului au costat peste 100 de milioane de dolari americani. Oamenii de stiinta au inceput sa cartografieze locurile in care sint frecvente cutremurele. Cutremurele se pot intilni in orice loc in care rocile se misca de-a lungul liniilor ,dar majoritatea cutremurilor mari se produc in anumite zone, bine determinate. Sunt deosebit de frecvente in regiunile vulcanice, de exemplu in cerul de foc din jurul oceanului Pacific. Pe masura ce metodele de determinare a localizarii cutremurelor au devenit mai precise, si hartile au fost imbunatatite, conturindu-se o imagine mult mai clara despre activitatea seismica. Harta activitatii seismice, a aratat ca cel mai frecvent cutremurele se produc in scoarta oceanica si santurile oceanice,respectiv de-a lungul liniilor de refractie, lanturilor muntoase tinere si in zonele vulcanice.

In momentul in care se declanseaza cutremurul, din epicentru, adica din punctul situat deasupra vatrei cutremurului, vor porni unde de soc. Primele valuri care vor porni, se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propaga asemanator cu undele sonore: produc miscari in sens inainte – inapoi, in directia de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau altfel zis undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe directia de mers. Al treilea tip, undele de suprafata, provoaca unduirea solului si accentueaza efectul distrugator al undelor secundare.
1. unda p - este o unda longitudinala, de compresie
- determina miscarea particulelor solului paralel cu directia de propagare
- deplasarea acestei unde este similara cu cea a unei rame (compresie-dilatare) in directia de mers
- are viteza de 7,8 km/s (pentru structura geologica Vrancea)
- amplitudinea acestei unde este direct proportionala cu magnitudinea (energia cutremurului)
- este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o saltare, un mic soc in plan vertical
- nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta) aproximativ 20% din energia totala a cutremurului
2. unda s - este o unda transversala, de forfecare
- determina miscarea particulelor solului perpendicular (transversal) fata de directia de propagare
- deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unui sarpe (miscari ondulatorii stanga-dreapta fata de directia de inaintare)
- are viteza de 4,6 km/s (pentru structura geologica Vrancea)
- ajunge, din acest motiv, la suprafata solului intotdeauna dupa unda p
- este resimtita la suprafata sub forma unei miscari de forfecare, de balans in plan orizontal
- este periculoasa, deoarece transporta aproximativ 80% din energia totala a cutremurului
- determina distrugeri proportionale cu magnitudinea cutremurului si cu durata de oscilatie
- cladirile cad datorita intrarii in rezonanta a frecventei proprii de oscilatie a structurii cladirii cu frecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat

Severitatea unui cutremur poate fi exprimata in mai multe feluri, atat prin intermediul magnitudinilor cat si prin cel al intensitatilor. Cu toate ca acesti doi parametri sunt foarte diferiti, ei sunt de foarte multe ori confundati.
Magnitudinea unui cutremur, exprimata de obicei pe scara Richter, este o masura a tariei cutremurului sau a energiei eliberate din focar sub forma de unde seismice. Este o marime specifica unui cutremur, si se determina instrumental folosind amplitudinea maxima si frecventa oscilatiilor, masurata pe seismogramele inregistrate.
Intensitatea, exprimata de obicei pe scara Mercalli modificata , este o masura subiectiva care descrie cat de puternic a fost simtit un soc intr-un loc dat. Ea se bazeaza pe efectele observate ale miscarilor produse de un cutremur asupra oamenilor, cladirilor, terenului etc.

Scara Richter de magnitudini, numita astfel dupa Dr. Charles F. Richter de la California Institute of Technology este cea mai cunoscuta scara de masura a magnitudinilor. Richter a inventat aceasta scara in 1935 ca instrument matematic pentru compararea marimilor cutremurelor. Scara este logaritmica, astfel incat o inregistrare de gradul 7 (de exemplu) indica o miscare a solului de 10 ori mai mare decat cea corespunzatoare unui cutremur de grad 6, respectiv o energie de circa 30 de ori mai mare. Cutremurele de magnitudine mai mica decat 2 sunt numite microcutremure, nu sunt simtite de oameni si sunt inregistrate doar de seismografele locale. Cutremurele cu magnitudinea mai mare sau egala cu 4,5 sunt destul de puternice pentru a putea fi inregistrate de seismografele sensibile de pe intregul glob, fiind simtite de oameni de cele mai multe ori. Cutremurele cu magnitudinea mai mare de 6 sunt considerate cutremure mari, iar cele mai mari de 8 grade, majore. Cu toate ca scara Richter nu are, teoretic, limita superioara, exista totusi o limita si anume aceea a celui mai mare cutremur produs pana in prezent: 8,8.

Scara intensitatilor; Mercalli modificata

Efectele unui cutremur la suprafata Pamantului sunt reprezentate numeric prin termenul numit intensitate seismica. Cu toate ca de-a lungul ultimelor secole s-au realizat numeroase scari de intensitati pentru evaluarea efectelor cutremurelor, cea mai folosita este Scara Mercalli modificata (in Statele Unite ale Americii) si o varianta adaptata a acesteia corespunzatoare tipurilor de cladiri specifice in Europa: Scara Europeana a intensitatilor macroseismice. Prima scara mentionata mai sus este rezultatul scarii realizate de Mercalli in 1902 si al modificarilor efectuate ulterior de alti seismologi. Aceasta scara cuprinde 12 niveluri crescatoare de intensitati, de la miscari imperceptibile la distrugeri catastrofice si este reprezentata de obicei prin cifre romane. Scara intensitatilor nu are o baza matematica, fiind aranjata arbitrar doar pe baza efectelor observate. Evaluarea intensitatii unui cutremur poate fi facuta doar dupa rapoartele martorilor oculari si dupa studierea si interpretarea rezultatelor cercetarilor din teren. Scara de intensitati este mai folositoare persoanelor care nu lucreaza in domeniu decat scara de magnitudini, deoarece intensitatea se refera la efectele reale de la suprafata locului de interes.

I

Nu se simte

II

Simtit de persoanele care se odihnesc, la etajele inalte sau in alte locuri favorabile.

III

Simtit in interioare. Balansarea obiectelor atarnate. Vibratii asemanatoare cu trecerea unor camioane usoare.

IV

Vibratii asemanatoare cu trecerea unor camioane grele. Trancanitul geamurilor, veselei si a usilor. Paharele zornaiesc. Scartaitul peretilor de lemn si a scheletului constructiei peste etajul IV.

V

Simtit in afara; directia poate fi estimata. Cei care dorm se trezesc. Lichidele se imprastie. Obiectele mici se deplaseaza. Usile trosnesc, se deschid, se inchid.

VI

Simtit de toata lumea; multi se sperie si alearga spre iesire. Persoanele merg fara stabilitate. Tablourile cad de pe pereti. Mobila este miscata sau rasturnata. Copacii, tufisurile se clatina.

VII

Dificultati in a mentine pozitia verticala. Simtit mai ales de motociclisti. Obiectele atarnate vibreaza. Mobila se crapa. Distrugeri in randul cladirilor cu o rezistenta scazuta. Acoperisurile se rup. Cad caramizi, plastic, pietre, tigle, cornise. Valuri in bazine; apa tulbure de noroi. Prabusiri si alunecari de teren. Clopotele mari suna. Santurile pentru irigatii avariate.

VIII

Directia motocicletelor afectata. Avarieri in randul constructiilor; partial prabusite. Cateva avarieri in randul constructiilor intarite. Caderi de tencuiala si de pereti. Prabusiri de cosuri, fabrici, monumente, turnuri, bazine inalte. Scheletul caselor mutat de pe fundatie daca nu prabusit. Ramuri rupte de copaci. Despicari de teren umed si pe rapele abrupte.

IX

Panica generala. Cladirile cu o slaba rezistenta distruse, cele cu o rezistenta medie grav avariate, unele complet daramate, cele intarite serios avariate. Avarieri serioase rezervoarelor. Conductele subterane sparte. Crapaturi in teren. In zonele maloase fantani si cratere in pamant.

X

Majoritatea constructiilor si scheletelor distruse alaturi de fundatii. Structuri rezistente de lemn si poduri distruse. Digurile, santurile, drumurile serios afectate. Alunecari masive de teren. Apa iesita din canale, rauri, lacuri. Nisip si mal intins pe plaje si pe pamant plat. Sinele de cale ferata indoite usor.

 

XI

Sinele de cale ferata indoite foarte mult. Conductele subterane ireparabile.

XII

Avarieri aproape in totalitate. Deplasari masive de stanci. Obiecte imprastiate.

Cutremurele pot avea durate diferie. Cutremurul din San Francisco din 1906 de exemplu a durat doar 40 de secunde, iar cel din Alaska, din 24 ianuarie 1964 peste 7 minute. Cutremurul principal este urmat de altele cu intensitate din ce in ce mai mica. Acestea sunt provocate de faptul ca rocile dislocate incep sa se reaseze intr-o pozitie stabila, ceea ce poate din nou provoca distrugeri enorme. In anul 1985, in centrul orasului Mexico, un cutremur de gradul 11 pe scara Mercalli a provocat pagube imense. Replica din ziua urmatoare, de intensitatea 10 pe scara Mercalli a distrus si ceea ce a mai ramas. Cele doua cutremure impreuna au provocat moartea a aproximativ zece mii de oameni si ruinarea cladirilor din oras

 

Semnale de avertisment

Nimeni nu poate pronostica exact momentul declansarii cutremurului. Cateva cutremure mari si-au “anuntat” sosirea printr-o serie de cutremure mai mici, iar cercetatorii rusi au observat ca inainte de cutremurele majore se schimba viteza undelor P ale cutremurelor mai mici. Modificarile fine ale formelor de suprafata, precum si unduirile locale ale cimpului magnetic al Pamintului sunt studiate ca posibile prevestitoare ale cutremurelor. Cercetatorii studiaza si apele fintinilor in zonele seismice. Imediat inainte ca rocile subterane sa se sfarme in bucati, structura lor cristalina devine deschisa, apoi se inchide din nou, eliberind radon in apele freatice; radonul ajunge si in fintini. Cresterea concentratiei radonului in apele de fintina , poate fi un semnal de avertizare al cutremurului. Imediat inainte de seism se pot elibera si gaze cu incarcare electrica.acestea sunt slab incadescente; se numesc “lumini seismice”. Cercetatorii au observat ca inainte de cutremur, concentratia de hidrogen poate fi de 10 ori mai mare linga liniile de refractie.

In 1975, locuitorii unui oras chinezesc au observat mai multe semne ale cutremurului, printre care comportamentul ciudat al animalelor, parasindu-si locuintile cu citeva ore inainte de cutremur Schimbarea comportamentului animalelor poate semnala apropierea unui cutremur. Ciinii scheauna, caii se sperie , pasarile devin nelinistite si zboara in cerc.

Din pacate, nu toate cutremurele sunt insotite de asemenea fenomene. Din acest motiv, oamenii de stiinta au dezvoltat diferite tehnici pentru o pronosticare exacta. S-au folosit aparate de masura speciale pentru detectarea unor cresteri de tensiune deasupra liniilor de refractie. Aceste crapaturi imense se pot intinde pe o lungime de citiva kilometri la suprafata pamintului sau in profunzime. Aparatele de masurare a inclinarii – acestea seamana cu nivela folosita de dulgheri si zidari – urmaresc miscarile produse la suprafata pamintului, iar aparatele de masurare a alunecarii – cabluri intinse de-a lungul liniilor de refractie – semnaleaza miscarile laterale.

Seismografele sunt cele mai precise aparate de avertizare in cazul unor cutremure. Acest aparat sensibil sesizeaza si masoara cele si cele mai mici vibratii subterane pe le transforma in semnale electrice si le inregistreza intr-un grafic. Din citirea diagramei, seismologii pot observa imediat si cea mai mica tensiune produsa in roci.

O alta metoda de observare a miscarilor pamintului este trimiterea unor semnale de pe sateliti la diferite statii de receptie terestre.

Din reteaua de semnale prin satalit, oamenii de stiinta pot sa-si dea seama daca s-a schimbat pozitia una fata de cealalta a statiilor de receptie.

Este normal sa ne fie teama la seisme?

DA! Aceste reactii sunt naturale, dar pot fi controlate. Cutremurul si incendiul induc, uneori, dorinta de parasire a spatiilor locuite, spre deosebire de alte fenomene naturale la aparitia carora omul cauta adapost.

Nu fiti fatalisti ! Creierul uman este asemenea unui puternic computer care memoreaza si gaseste in situatii de criza tot ce va este necesar spre a va asigura supravietuirea !

Desi sunt avizati sa nu o faca, pentru locuitorii din zone seismice reactia de parasire a cladirii la oscilatii seismice reprezinta o puternica reminiscenta instinctuala a locuirii in case individuale traditionale, in care acest lucru este fizic posibil.

Masurile de protectie a locatarilor din cladiri trebuie realizate rapid, imediat ce miscarea seismica a fost sesizata. Daca seismul surprinde pe cineva in camp deschis (in parc, pe un teren neconstruit etc.) senzatia de pericol va fi mai putin evidenta; chiar si protectia va fi mai simpla, prin ghemuire si sprijinire cu palmele pe teren.

Locatarii cladirilor inalte din mediul urban, desi traiesc in alte conditii, reactioneaza de multe ori similar, ingrijorati de vulnerabilitatea accentuata a unora dintre acestea, precum si de alte efecte resimtite la etajele superioare la seisme, desi in aceste cazuri afara exista suficiente pericole (de ex. prabusiri de mobilier ori obiecte in interior, sau de calcane si cosuri de fum in exterior).

Intr-o cladire, mai ales la etajele superioare din structuri flexibile, din cauza oscilatiilor cladirii si a mobilierului, a emotiei, perceptia personala a seismului va fi deformata (nu se mai termina, cade casa pe noi, etc.), va fi normal sa apara o senzatie de teama, chiar la cei care au mai trecut prin evenimente seismice.

Vibratiile care afecteaza anumite organe interne cat si amintirile unor imagini din trecut, din povestiri, carti sau filme pot induce, in mod aproape natural, reactia de teama, senzatii de temperatura, greata etc.